I. Este mai rău decât cel mai rău scenariu

Cursul de acum al schimbării climei este mai rău decât cel mai rău scenariu preconizat de Panelul Interguvernamental despre Schimbarea Climei (IPCC) de la Naţiunile Unite, cu stricăciuni şi efecte deseori fatale care se văd deja prin evenimente extreme acum ar fi uragane, inundaţii, secete şi valuri de căldură.

Chiar dacă lumea reduce emisiile de gaze de seră, planeta o să aibă nevoie de timp ca să se refacă din cauza gazelor care sunt deja în atmosferă.

De aceea este necesar să ne concentrăm pe gazele de scurtă durată, şi anume metanul. Metanul reţine de 72 de ori mai multă căldură decât CO₂, pe o perioadă medie de 20 de ani. Cea mai mare sursă de metan este industria zootehnică, care este într-adevăr una din cauzele de frunte ale încălzirii globale si de aceea trebuie oprită.

Dar mai întâi, vă rog să-mi permiteţi să vă spun unele din ultimele evidenţe despre impactul schimbării climei asupra vieţii oamenilor şi a animalelor.

Topirea gheţii din zona Artică şi Antarctică

Topirea Zonei Arctice

Zona Arctică sau Polul Nord se poate să rămână fără gheaţă până în 2012, cu 70 de ani mai devreme decât estimările IPCC-ului. Fără gheaţa protectoare care să reflecte lumina soarelui, 90% din căldura soarelui poate intra în apa deschisă, accelerând încălzirea globală.¹⁶

Schimbarea la nivelul gheţii din Zona Artică este dramatică şi climatologii spun că doar 10% este gheaţă veche şi groasă, în timp ce 90% este gheaţă nou-formată şi subţire.¹⁷

“Reacţia inversă” şi încălzirea globală finală

Dacă apa mării este mai caldă, atunci gheaţa se va topi mai repede. Şi când gheaţa s-a topit, nu mai exista reflexia căldurii înapoi în spaţiu. De aceea, căldura va topi gheaţa şi va încălzi apa şi mai mult. Şi ambele se vor ajuta una pe alta să topească şi mai multă gheaţă şi să încălzească şi mai mult planeta. Vedeţi care este cercul diavolului.

De aceea, cercetătorii nu au putut preconiza foarte bine înainte, dar ei sunt foarte vigilenţi acum. Ei veghează cu atenţie situaţia. Însă noi nu facem lucrurile destul de repede.¹⁸

Pe măsură ce straturile masive de gheaţă din Groenlanda şi Antarctica continuă să se topească, creşterea catastrofală a nivelului mării şi furtuni din ce în ce mai puternice se aşteaptă să aibă loc. Dacă tot stratul de gheaţă din Antarctica se topeşte, media de creştere a nivelului mării ar fi de cel puţin 3,3 – 3,5 metri,¹⁹ afectând peste 3,2 miliarde de oameni, adică jumătate din populaţia lumii, care trăiesc pe distanţa de 100 km de la ţărm.

Cercetătorii din S.U.A. de la Centrul Naţional al Gheţii şi Zăpezii spun acum că dacă toată Antarctica s-ar topi, nivelul mării ar putea creşte şi mai mult decât s-a preconizat, unii spun că cu aproape 7 de metri, ceea ce ar fi fatal pentru toate vieţile de pe pământ.²⁰

• Terenul scufundat şi refugiaţii climatici

Din cauza creşterii nivelului mării, exista insule care se scufundă în timp ce noi vorbim, ca Tuvalu, Tonga şi alte 40 de naţiuni insulare care sunt nevoite să planifice migraţia întregii ţări.

Un raport de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie a spus că se poate ajunge la 200 de milioane sau chiar până la 1 miliard de oameni care vor fi refugiaţi climatici până în 2050 sau chiar pe timpul vieţii noastre.²¹ Aceştia sunt oameni care trebuie să plece de pe insula lor sau din casele lor de la ţărm din cauza creşterii nivelului mării sau a topirii permafrostului care a făcut ca naţiuni sau comunităţi întregi să se scufunde şi să cadă.²²

(Consultaţi Anexa 1 pentru date despre creşterea nivelului mării şi efectele globale.)

Sursa: IPCC-ul, Al Patrulea Raport de Analiză, p 111, figură 1.

Evaporarea metanului: o bombă cu ceas

Altă schimbare din Zona Arctică este topirea permafrostului, un strat de pământ care în mod normal este îngheţat şi conţine depozite de metan [metan hidratat]. Încălzirea acestui strat în ultimii ani a făcut ca gazul metan să fie eliberat, nivelul atmosferic al metanului crescând rapid din 2004.²³

Continuarea încălzirii globale cu peste două grade Celsius ar putea face ca miliarde de tone de metan [metan hidratat de pe fundul oceanului] să fie eliberat în atmosferă, ducând la disparitia în masă a vieţii de pe această planetă.

“Creşterea temperaturii cu doar câteva grade ar face ca aceste gaze să se evapore şi să se spargă în atmosferă, ceea ce ar creşte temperatura şi mai mult şi ar elibera metan şi mai mult, încălzind pământul şi marea şi mai mult, şi tot aşa mai departe. Aceste 400 de gigatone de metan îngheţat în tundra artică – suficient să declanşeze această reacţie în lanţ … Odată început, acest ciclu poate duce la încălzirea globală finală.” ²⁴

— Geologul John Atcheson

Nu este doar creşterea apei de care noi să ne facem griji, este şi gazul, hidrogenul sulfurat şi metanul şi tot felul de alte gaze provenite din ocean.²⁵ Metanul rezultat din permafrost, din ocean, din zootehnie, se adună laolaltă şi ar putea sta în atmosferă pentru mult timp.

Din punctul fără de întoarcere, când mingea se va rostogoli la vale, nici o schimbare nu mai poate avea loc. Nimic nu ne mai ajută atunci. Şi poate nimeni nu va supravieţui sau poate foarte puţini.

Când planeta este distrusă, o să arate ca Marte, de nelocuit. Şi se cer milioane de ani, uneori sute de milioane de ani până când planeta se reface, dacă se poate reface într-un fel.

Cu cât ne schimbăm mai repede, cu atât mai bine, şi atunci putem opri schimbarea climei. Şi putem reface planeta foarte repede, imediat, dar dacă nu o facem, atunci planeta va fi distrusă la fel de repede, imediat.

Topirea gheţarilor şi criza de apă

Efectele topirii gheţarilor

Majoritatea gheţarilor de pe planetă o să dispară în câteva decenii, punând în pericol supravieţuirea a peste 2 miliarde de oameni. Un miliard din aceştia o să sufere efectele topirii gheţarilor din Himalaia, care are loc cu o rată mult mai rapidă decât oriunde în lume, cu două treimi din cei peste 18.000 de gheţari din regiune topindu-se acum.²⁶ Efectele iniţiale ale topirii gheţarilor sunt inundaţiile şi alunecările de teren distrugătoare. Pe măsură ce topirea gheţii continuă, rezultatele vor fi reducerea precipitaţiilor, secete devastatoare şi criza de apă.²⁷

Situaţia îngrozitoare a gheţarilor lumii

În statul Montana [S.U.A.], gheţarii faimoşi din Parcul Naţional al Gheţarilor se aşteaptă acum să dispară în câteva decenii.²⁸ Fluviul Colorado [dependent de topirea zăpezii] care asigură apa pentru şapte state din Vest, seacă acum.²⁹

Peru este casa a 70% din toţi gheţarii din Munţii Anzi, cu vârfuri care le asigură oamenilor ţării apă şi putere hidroelectrică. Aceştia se aşteaptă să dispară cu toţii până în 2015, în câţiva ani.³⁰ Secarea resurselor de apă a dus la creşterea tensiunilor şi chiar la apariţia conflictelor, deoarece mulţi oameni, inclusiv fermierii dezavantajaţi, nu au apă suficientă sau se luptă pentru raţia lor.

(Anexa 2 pentru informaţii mai multe despre topirea gheţarilor.)

Pescuitul intensiv, Zonele moarte şi Acidificarea oceanului

Comisia Pew din S.U.A. a stabilit că pescuitul intensiv este cea mai mare ameninţare a ecosistemului marin, urmată de scurgerile din agricultură, inclusiv de gunoi animal din zootehnie şi de îngrăşăminte folosite la creşterea nutreţului pentru animale.³¹

Schimbarea climei creează zone în mare cunoscute drept zone moarte, care acum numără peste 400. Aceste zone apar din cauza scurgerilor de îngrăşăminte chimice din zootehnie, care contribuie la lipsa de oxigen necesară ca să susţină viaţa.³²

Sursa: Centrul Naţional al Zăpezii şi Gheţii,

http://nsidc.org/arcticseaicenews/index.html

Cercetătorii estimează că peste 90% din peştii mari din oceane au dispărut în ultimii 50 de ani, din cauza pescuitului comercial.³³

Ei ne avertizează că rata curentă a pescuitului o să ducă la un colaps global al tuturor speciilor care vor fi pescuite până în 2050 şi spun că eforturile de refacere trebuie să înceapă imediat.³⁴

Sursa: „Accelerarea pierderii speciilor oceanice ameninţă binele oamenilor”, Science, 3 noiembrie 2006, http://www.compassonline.org/pdf_files/WormEtAlSciencePR.pdf şi B. Worm et al., „Impactul piederii biodiversităţii asupra ecosistemului oceanic.”

Lipsa anumitor specii de peşti a dus la o aciditate mai mare a oceanului, care la rândul său reduce capacitatea oceanului de a absorbi CO₂.

Balenele şi delfinii sunt forţaţi să iasă din oceane din cauza înrăutăţirii condiţiilor, ei se sufocă. Uneori, cu sutele deodată, ei ies pe plajă pentru că nu mai pot tolera deloc condiţiile toxice din apa de mare.³⁵

Vremea extremă

Ultimul deceniu a avut de două ori, cel puţin, cele mai calde temperaturi medii anuale care au fost consemnate vreodată în istoria planetei noastre. În 2003, un val de căldură record a lovit Europa, omorând zeci de mii de oameni. Valurile de căldură au fost urmate de cele mai rele incendii naturale din istoria Australiei.³⁶

Statul Puebla [din Mexic] a avut o creştere a incendiilor forestiere în ultimii ani, ploile au scăzut cu 200 de litri pe metru pătrat, a fost consemnată o creştere a temperaturii medii anuale cu 17,5 grade Celsius. Temperaturile iernii sunt şi ele peste valoarea normală acum.

În ultimii cinci ani [2003 – 2007], Peru a avut cel puţin trei temperaturi extreme şi inundaţii care au afectat peste 500.000 de oameni. În 30 de ani, inundaţiile au crescut cu peste 60% şi înnămolirile au crescut cu 400%.³⁷ Preşedintele Garcia [din Peru] a declarat situaţie de urgenţă în 2009 din cauza condiţiilor extrem de severe de frig şi îngheţ, legate de schimbarea climei, în partea de sud a Anzilor care au dus la moartea a peste 250 de copii şi a îmbolnăvit mulţi alţii.³⁸

(Consultaţi Anexa 3 pentru date despre vremea extremă.)

Clima este definită nu doar ca temperatură şi precipitaţii medii, ci şi ca tip, frecvenţă şi intensitate a vremii. Schimbarea climei din cauza oamenilor are puterea de a altera ciclul şi severitatea acestor evenimente extreme cum ar fi valurile de căldură, valurile de frig, furtunile, inundaţiile şi secetele.³⁹

 — Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite

Creşterea frecvenţei dezastrelor naturale

Seceta, deşertificarea şi incendiile naturale

După cum spun Naţiunile Unite, deşertificarea, care de multe ori este consecinţa tăierii prea multor copaci şi a stricăciunilor care au loc de pe urma activităţilor cum ar fi păşunatul vitelor, afectează bunăstarea a peste 1,2 miliarde de oameni din peste 100 de ţări.⁴⁰

Resursele de apă proaspătă, cum ar fi apele subterane de sub oraşele mari ca Beijing, Delhi, Bangkok şi din alte zeci de regiuni cum ar fi Midwestern din Statele Unite, seacă şi ele, în timp ce fluviile Gange, Iordan, Nil şi Yangtze au ajuns să fie in majoritatea anului nişte râuri.

Cea mai severă secetă din ultimele 5 decenii din China [în 2009] a făcut ca recoltele vitale să piară în cel puţin 12 din provinciile de nord, şi a costat naţiunea miliarde de dolari sub formă de ajutoare pentru fermierii păgubiţi.⁴¹

În 2009, în Nepal şi Australia, incendiile naturale au fost intensificate sever de condiţiile de secetă.⁴² În Africa, oamenii din Somalia, Etiopia şi Sudan, ca să numim doar câteva ţări,, au fost afectaţi sever de secetă.

Cercetătorii spun că Vestul Statelor Unite se confruntă cu o secetă devastatoare pe măsură ce zăpada din munţi se topeşte în rezervoare mari de apă.

(Consultaţi Anexa 4 pentru informaţii despre secetele globale şi dezastrele din incendiile naturale.)

Creşterea frecvenţei furtunilor şi a inundaţiilor

Intensitatea şi durata uraganelor şi a furtunilor tropicale a crescut cu 100% în ultimii 30 de ani, ceea ce cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) din Statele Unite spun că se datorează foarte probabil creşterii temperaturii oceanului ca urmare a schimbării climei.

După cum spun cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Georgia - S.U.A., în întreaga lume, numărul celor mai distrugătoare uragane de categoria 4 şi 5 s-a dublat în ultimii 35 de ani. Furtunile de categoria 5 au dus la cele mai mari distrugeri în oraşele mari. Intensitatea şi durata lor a crescut cu 75% din anii ‘70.

Una din aceste furtuni, ale cărei efecte pot fi încă văzute şi simţite, a fost uraganul Katrina, care a devastat mai ales zonele din New Orleans, unde oamenii îşi reconstruiesc casele şi viaţa lor şi în ziua de azi.

Administraţia Naţională a Oceanului şi Atmosferei din S.U.A. a spus că pentru prima dată în istoria consemnată, în 2008 şase cicloane tropicale consecutive s-au abătut peste continentul Statelor Unite.

Oceanul Atlantic de Nord şi Oceanul Indian sunt cele două zone cu cele mai puternice uragane posibile.

(Consultaţi Anexa 5 pentru date despre inundaţiile globale majore.)

Munca de ajutor umanitar a Asociaţiei Internaţionale Maestra Supremă Ching Hai din Pakistan, 2010

Munca de ajutor umanitar a Asociaţiei Internaţionale Maestra Supremă Ching Hai din Haiti, 2010

Cutremurele

Cercetătorii au descoperit că cutremurele au legătură cu încălzira globală pentru că pe măsură ce gheaţa se topeşte la poli şi sub Groenlanda, presiunea se mută pe plăcile pământului şi asta duce la mişcări care produc cutremurele.

Unul din cele mai tragice dezastre din timpul nostru a fost tsunamiul [rezultat dintr-un cutremur] care a lovit Indonezia în 2004 şi a adus foarte multă tristeţe poporului indonezian şi oamenilor din întreaga lume.

(Consultaţi Anexa 6 pentru datele de ultimă oră despre cutremure.)

Infestarea cu insecte

În Statele Unite, aproape un milion de acrii de pădure de pin au fost pierduţi în Munţii Stâncoşi din cauza infestării cu gândaci ca urmare a încălzirii globale. Situaţii similare au loc şi în Canada.

Despăduririle

Pădurile tropicale sunt plămânii planetei. Pe măsură ce copacii sunt tăiaţi şi plantele ajung mai expuse şi se usucă, ele o să emită dioxid de carbon, în loc să-l absoarbă. Acesta este alt pericol care ne atacă.

În Brazilia, 90% din terenul defrişat din 1970 s-a alocat pentru păşunatul animalelor de consum sau pentru cultivarea nutreţului.⁴³ Pădurile bogate sunt transformate în terenuri goale cu o rată de 36 de stadioane de fotbal pe minut, ele sunt distruse în timp ce noi vorbim acum.⁴⁴

Şi în sudul Mexicului pădurile tropicale, care odată acopereau aproape jumătate din statul Tabasco, au fost reduse la mai puţin de 10% din mărimea lor originală. În acelaşi timp, păşunile pentru vitele de consum au crescut cu 60% din terenul total al statului.⁴⁵

De asemenea, în ţări ca Argentina şi Paraguai, din ce în ce mai multe păduri cad din cauza zootehniei şi a recoltelor de soia. Argentina a pierdut 70% din pădurile sale originale.⁴⁶

Indonezia deţine a treia mare pădure tropicală din lume, după pădurile Amazoniene şi cele din Congo. Şi totuşi, pădurea Indoneziană se pierde cu o rată alarmantă, un teren de fotbal pe minut. Naţiunile Unite spun că 98% din toată pădurea poate dispare în doar 15 ani.⁴⁷

Pădurea tropicală amazoniană conţine mai mult dioxid de carbon decât 10 ani de emisii de gaze de seră antropogene. În plus, când noi ardem pădurea, noi eliberăm carbonul negru, care sunt particule de funingine ce reţin căldura de 680 de ori mai mult decât aceeaşi cantitate de CO₂.⁴⁸

Pierderea biodiversităţii

Ecologiştii de frunte ne spun că declinul faunei şi florei sălbatice din cauza dispariţiei speciilor este aşa de rapid încât nu există o comparaţie modernă. Cercetătorii au prezis, de asemenea, că cele 16.000 de specii în stare de pericol ale pământului ar putea dispare de 100 de ori mai repede decât s-a prevăzut anterior.

“Eminentul biolog de la Harvard, Edward O. Wilson, şi alţi cercetători, au estimat că rata adevărată a dispariţiei este de 1000 – 10.000 de ori mai mare decât rata normală. Între 2,7 şi 270 de specii sunt eliminate din existenţă în fiecare zi.” ⁴⁹

— Julia Whitty

20% - 40% din speciile de organisme de pe pământ sunt pe cale de dispariţie în secolul acesta, doar din cauza încălzirii globale, fără să mai considerăm şi alţi factori. ⁵⁰

— Panelul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei

Criza de apă

Scăderea resurselor de apă a dus la escalarea tensiunilor şi chiar la conflicte, pe măsură ce mulţi oameni, inclusiv fermierii dezavantajaţi, nu au apă suficientă sau se luptă pentru raţia lor.

Sunt zeci de mii de râuri şi lacuri care seacă peste tot în lume. Oamenii mor din cauza secetelor. Oamenii pleacă din satele lor, din casele lor, din cauză că nu mai au apă suficientă să bea.⁵¹

Un miliard de oameni nu au acces la apă curată, sigură. Şi 1,8 milioane de copii mor în fiecare an din cauza bolilor de la apa contaminată.⁵²

Criza de hrană

Naţiunile Unite au anunţat că din 2009 lumea se confruntă cu cea mai mare criză alimentară din ultimele 4 decenii. Acum sunt 1,02 miliarde de oameni în lume care nu au hrană suficientă.⁵³

În Peru, din cauza căldurii şi secetei prelungite din ultimii 12 ani, 140.000 de hectare cu culturi de cartofi şi porumb au fost ruinate – egalul unei cantităţi de hrană pentru 11 milioane de oameni.

În [Africa] ţări precum Zimbabwe, Somalia, Mauriţius, Mozambic şi Sudan, ca să le numim pe câteva, se confruntă cu cele mai rele secete, făcând cultivarea pământului dificilă, ceea ce se adaugă crizei de hrană şi creşterii preţurilor.

La acestea se adaugă deşertificarea şi despăduririle care degradează terenul şi mai mult. Creşterea temperaturilor înseamnă ploi anormale, fie prea multe, fie prea puţine deodată, deci noi avem inundaţii devastatoare care inundă recoltele şi incendii care ard pădurile.

Acest impact al schimbării climei creşte insecuritatea şi criza de hrană.

(Consultaţi Anexa 7 pentru date despre schimbarea climei şi criza mondială de hrană.)

Sănătatea oamenilor

Oamenii suferă de pe urma schimbării climei

După cum spun cercetările din Elveţia, schimbarea climei este deja responsabilă pentru 315.000 de decese pe an, în timp ce alte 325 de milioane de oameni sunt afectaţi sever.⁵⁴ Aceasta se adaugă la pierderea economică de 125 de miliarde dolari pe an.⁵⁵ Cele mai afectate sunt naţiunile în curs de dezvoltare din Africa, din Sudul Asiei şi naţiunile mici insulare.

Mai mult, 99% din oamenii care şi-au pierdut viaţa din cauza dezastrelor naturale sunt din Asia.

Boli răspândite de insecte

Ţânţarii care duc la febra dengue au fost văzuţi pentru prima dată în Piura [Peru] şi se răspândesc în zone noi din cauza schimbării climei.⁵⁶

Există un risc crescut al bolilor cum ar fi malaria, din cauza ţânţarilor care se răspândesc la altitudini mari. Naţiunile Unite se tem că sute de milioane de oameni din Africa prezintă risc de îmbolnăvire.⁵⁷

(Consultaţi Anexa 8 pentru exemple din “Şase grade - viitorul nostru pe o planetă mai caldă”, de Mark Lynus.)